O noapte lunga.

Aseara dupa ce am facut prima postare pe blog, am lasat toate deoparte si am intrat pe Youtube sa revad imaginile in care Traian Basescu loveste cu pumnul un minor. Am vazut si nenumarate comentarii ale unor inteligenti care pretindeau ca sunt "specialisti in trucaje" dar cand le-am accesat profilul de Youtube nu puteam sa nu observ ca aveau 14 - 20 de ani.

Unul dintre comentarii mi-a atras atentia in mod special:

"eu cred ca nu e nici un fake....la lovit ...dar pe vremea aia Basescu nu era presedinte ...si daca l-a sters putin asa poate ce?....el era stresat ...incerca sa vorbeasca cu doamna aia disperata si vine un mucos de-asta si te injura ....normal ca incerci sa-l dai putin la o parte ....spuneti-mi pe cati dintre voi nu v-a suparat un mucos de-asta mic? sa mai fii si nervos ..parca i-ai fute o palma parinteasca ....sa fim seriosi Basescu nu e bun ...dar daca votam cu Geoana se alege prafu de Romania" - postat de SorinFromRomania 23 de ani.

Exemplu clar de mentalitate infecta, bolnava. Deci imaginati-va in felul urmator treceti pe strada cu copilul dumneavoastra de mana si la semafor copilul vorbeste, rade, ca orice copil, si se intoarce un barbat il loveste cu pumnul in gura si zice "sunt stresat, imi pare rau" si dumneavoastra raspundeti "a, ok nici o problema".

In cazul in care se intampla asta orice parinte e in stare de orice. Un asemenea gest nu se poate scuza. Trebuia sa-l decapiteze pe copil sa conteze sau cum? Da, este adevarat, copilul acela nu a avut traume pe termen lung, dar gestul este de cea mai joasa speta.

E o situatie similara ca si la acel caz in care a aparut acea filmare la televizor in care mai multi adolescenti au ucis o pisica in bataie intr-o scara. Au ucis-o cu brutalitate si razand. Era o pisica frumoasa foc, mare dragalasa si ei o calcau in picioare razand. Am fost martor la nenumarate reactii la acea filmare si am vazut oameni maturi carora le dadeau lacrimile pentru acea pisica, eu m-am numarat printre ei. Au fost si atunci oameni care au zis "pai ce are, era doar o pisica". Mesajul meu catre oamenii care gandesc asa si cei care zic ca e ok si gestul lui Basescu si violenta catre pisici, caini, hamsteri, Elena Basescu, ca doar sunt niste animale nimic altceva: V-as lega de un scaun de fier si v-as forta sa vedeti ce inseamnsa iti vezi copilul, sotia, fratele sau o persoana draga batuta, despicata cu toporul in fata ochilor tai cacatule sa fii marcat pe viata cand mananci sa mananci cu muci si cu lacrimi in gat sa nu mai dormi si sa ajungi sa te arunci de pe un pod si in ultimul tau gand sa-mi dai dreptate.

Inceputul.

Aceasta este seara in care m-am decis, in final, sa imi exprim anumite ganduri si pareri prin intermediul internetului si mai exact printr-un blog.

Este seara in care m-am enervat cumplit vazand acea filmare in care presedintele nostru Traian basescu loveste un copil la un meeting din Ploiesti din anul 2004 in care Traian Basescu candida la presedentia acestei tari. (nu voi pune un link catre filmare, daca chiar va intereseaza o sa o cautati, nu fac link-uri cadou niciunui site). Imi este sila de acest om nu stiu cum unii Romani l-au votat, cu speranta la ce? Suntem un popor asuprit de proprii conducatori de sute de ani, de ce credem ca se va schimba ceva cu "inca 5 ani de Basescu"? Hai sa nu mai fim prosti, hai sa nu mai fim snobi: niciunul dintre cei care candideaza nu este ce are nevoie aceasta tara la momentul actual. Sunt batrani si asta nu o spun din lipsa de respect pentru seniori, nicidecum. O spun pentru ca avem nevoie de noua generatie de politicieni care sa vina cu o minte limpede, idei creatoare, cunostinte moderne si cel mai important o gandire cat mai departata de gandirea comunista si cat mai apropiata de cea adevarat democratica pentru ca contrar a ceea ce se spune, Romania nu este un stat democrat, si oarecum si asta vreau sa demonstrez cu acest blog, in timp, cu rabdare si atentie la detalii.

Este seara in care dupa ce am terminat cina, ma asez cu aceeasi migrena de dimineata la calculator sa lucrez, dupa o zi in care... dupa cam o luna in care singura mea rutina zilnica a fost ca cea dintr-o reclama pe care am vazut-o la televizor: birou-pat. Diferenta este ca patul meu este la 1.5 metrii de birou deci nu prea ma plimb mult.

Aceasta este seara in care m-am decis sa spun tot ce simt, tot ce vad, tot ce traiesc fara sa ma cenzurez si fara sa ma limitez in nici un fel, nici o forma pentru nimeni si nimic.

Aceasta este seara in care am realizat ca m-am schimbat in timp si nu in bine, si ca de vina este tara in care traiesc administratia si sistemul.

Aceasta este seara in care o sa spun tot ce ma doare, tot ce nu este in regula, tot ce deranjeaza si sunt deschis la orice confruntare cu oricine, oricand, oriunde pe orice tema.